septembrie

prin platoşa mea nu pătrunde nimic

puţin narcisită

zâmbesc şi uneori mă privesc în ochii trecătorilor

mulţumesc şi salut în stânga şi-n dreapta

în dreapta şi-n stânga

ca şi cum aş urma un ritual anume

în fiecare zi

mereu mai absentă

mai translucidă

mă pierd

în lucoarea de miere a toamnei

şi ţes funigei