pe tine te doare de toate undeva nu pot spune-n poem fiindcă vezi tu nu ştiu cum dar suntem două jumătăţi a două sfere distincte şi poate ar fi trebuit să nu ne-ntâlnim niciodată să nu ne simţim atât de străini şi amari când vorbim despre vreme despre creioane sau despre omul din lună ca şi cum toate astea-ar conta ca şi cum toată ploaia din lume ar avea sens doar în vorbele noastre iar noi n-avem nimic altceva bun de făcut decât să mergem cu pluta pe toate apele lumii să strângem din toate amar
Comentarii
Trimiteți un comentariu