Ia-mi toate negretele Şi îmi dă albetele

Deschide ferestrele, uşile, ieşi în faţa casei , pe balcon sau în drum şi adulmecă! Simţi şi tu, nu-i aşa? Puterea iernii a început să pălească, lumina sorelui să devină de miere iar aerul miroase a pământ reavăn, numai bun de semănat.E pe drum Primăvara, se apropie luna Martie sau Mărţişor cum o cheamă bătrânii.Şi pentru ca zilele calde, atât de dorite să îşi intre în drepturi, se cuvine să le întâmpini cu acele mici bijuterii însoţite de şnururi roş-albe pe care noi, românii le dăruim celor dragi în prima zi a lui martie. Un hornar, o inimioară, o potcoavă sau un trifoi cu patru foi, o buburuză, un ghiocel, o cheiţă sau un bănuţ, o monogramă sau un porceluş prinse alături de şnurul alb roşu de mătase, la pieptul celor care îţi sunt aproape, îţi vor aduce negreşit zămbete şi speranţa unui an mai bun. Tradiţia acestor mici bijuterii, tradiţia mărţişorului işi are rădăcinile în vremuri vechi, foarte vechi, precreştine.Cuvântul "mărţişor" are origine latină şi este numele popular al lunii martie, lună închinată zeului Marte, zeu al războiului dar şi ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifică renaşterea naturii.La vechii daci aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui ii erau consacrate sărbatorile primaverii, ale florilor şi fecunditaţii naturii. În multe săpături arheologice din Romănia s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Ele erau formate din mici pietre de râu, vopsite în roşu şi alb. Înşirate pe o aţă ele erau purtate la gât,fiind considerate amulete aducătoare de noroc şi bunăstare. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. în schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică inţelepciunii bărbatului. De altfel şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanenta mişcare a materiei. El semnifică schimbul de foţte vitale care dau naştere vieţii, ciclul neîntrerupt al naturii. Legenda spune că primul mărţişor a fost împletit de baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte şi că acesta este funia anului, reprezentând 365 de zile calendaristice, răsucită asemeni funiilor răsucite de ursitoare.Sunt multe legende legate de această frumoasă sărbătoare, fiecare dintre ele fiind încărcată de învăţăminte şi simboluri fiecare evidenţiind biruinţa primăverii asupra iernii, a soarelui asupra îngheţului a vieţii asupra morţii. Purtat la piept sau la încheietura măinii, aninat de gâtul tinerilor, al copiilor sau de pomii înfloriţi, mărţişorul a fost şi încă este un bun augur, prilej de bucurie şi încântare.Aşadar deschide larg fereastra casei, deschide larg fereastra sufletului şi spune : "Sfinte Soare, sfinte Soare, Dăruiescu-ţi mărţişoare, În locul lor mă ferește De pistru ce mă-nnegreşte Ia-mi toate negretele Şi îmi dă albetele Fă-mi faţa ca o floare, Sfinte Soare, sfinte Soare!" (sursa Romulus Vulcănescu -Mtologia română)