vineri, 29 iulie 2011
aproape poveste
Odată ca niciodată ar fi putut exista o poveste, ciudat de cidată, cu un El şi o Ea.Doi aproape iubiţi, aproape fântâni, odată ca niciodată, ar fi fost prea nebuni, mult prea nebuni penru-o poveste cu zâne, născute din cupe de crini şi cuminţi,mult prea cuminţi pentru poveşti cu balauri,căpcăuni sau vampiri.
joi, 28 iulie 2011
hai
spune
că toate anotimpurile s-au bulucit la uşa ta şi nu te lasă să ieşi
să respiri să gândeşti
că nu ştii de e astăzi sau mâine dar crezi mai curând că
e ieri pururi ieri şi-ai uitat undeva într-un buzunar ponosit
zâmbetul meu atât de nici vesel nici trist
că psihografia e peste mult peste puterile tale de înger căzut
şi-ai tăcut doar pentru a strânge cuvintele cântec într-un alt început
că toate anotimpurile s-au bulucit la uşa ta şi nu te lasă să ieşi
să respiri să gândeşti
că nu ştii de e astăzi sau mâine dar crezi mai curând că
e ieri pururi ieri şi-ai uitat undeva într-un buzunar ponosit
zâmbetul meu atât de nici vesel nici trist
că psihografia e peste mult peste puterile tale de înger căzut
şi-ai tăcut doar pentru a strânge cuvintele cântec într-un alt început
luni, 25 iulie 2011
duminică, 24 iulie 2011
marți, 19 iulie 2011
proverb indian 2
Nu există nimic nobil în a fi superior altui om. Adevărata nobleţe stă în a fi superior Eu-lui tău anterior.
luni, 18 iulie 2011
sâmbătă, 16 iulie 2011
ego
Egoismul este un anestezic generat interior care-i permite omului să traiască fără dureri cu el însuşi.
joi, 14 iulie 2011
miercuri, 13 iulie 2011
marți, 12 iulie 2011
amar(replică dată poemului lui Adrian Suciu)
pe tine te doare de toate undeva
nu pot spune-n poem
fiindcă vezi tu nu ştiu cum dar suntem
două jumătăţi a două sfere distincte şi poate
ar fi trebuit să nu ne-ntâlnim niciodată
să nu ne simţim atât de străini şi amari
când vorbim despre vreme despre creioane sau despre omul din lună
ca şi cum toate astea-ar conta
ca şi cum toată ploaia din lume ar avea sens doar în vorbele noastre
iar noi n-avem nimic altceva bun de făcut decât să mergem cu pluta
pe toate apele lumii
să strângem din toate amar
nu pot spune-n poem
fiindcă vezi tu nu ştiu cum dar suntem
două jumătăţi a două sfere distincte şi poate
ar fi trebuit să nu ne-ntâlnim niciodată
să nu ne simţim atât de străini şi amari
când vorbim despre vreme despre creioane sau despre omul din lună
ca şi cum toate astea-ar conta
ca şi cum toată ploaia din lume ar avea sens doar în vorbele noastre
iar noi n-avem nimic altceva bun de făcut decât să mergem cu pluta
pe toate apele lumii
să strângem din toate amar
onirofilm
Simţi?
Uneori dimineaţa miroase "a mine"dureros de plăcut şi te cânţi,
în tine ascuns ca o bocitoare păgână,
şi râzi şi te cerţi şi te frângi.
Fructul oprit este dulce,
deopotrivă aproape de iad şi de rai, păcat şi virtute, otravă şi vin.
Te juri mincinos cu toate că ştii,
în lumea utopică din spatele pleoapelor tale sunt eu, numai eu şi mă simţi.
Mă adulmeci flămând.
Te dor şi te ard ,te simt şi mă mint că exist uneori,
numai când dimineaţa ta miroase "a mine"
şi a dor de alint.
Uneori dimineaţa miroase "a mine"dureros de plăcut şi te cânţi,
în tine ascuns ca o bocitoare păgână,
şi râzi şi te cerţi şi te frângi.
Fructul oprit este dulce,
deopotrivă aproape de iad şi de rai, păcat şi virtute, otravă şi vin.
Te juri mincinos cu toate că ştii,
în lumea utopică din spatele pleoapelor tale sunt eu, numai eu şi mă simţi.
Mă adulmeci flămând.
Te dor şi te ard ,te simt şi mă mint că exist uneori,
numai când dimineaţa ta miroase "a mine"
şi a dor de alint.
proverb chinez
O conversaţie cu un om înţelept valorează mai mult decât studierea unor cărţi deosebite timp de o lună.
duminică, 10 iulie 2011
vineri, 8 iulie 2011
miercuri, 6 iulie 2011
duminică, 3 iulie 2011
sâmbătă, 2 iulie 2011
vineri, 1 iulie 2011
definiţie
câteodată patetică
singurătatea are gust de mucegai şi
curge de-a valma peste toate cuvintele aruncate
ca un blestem ea miroase a ceaţă
lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele
lăsate în urmă ca un balast
singurătatea are o textură neuniformă striată
câteodată fierbinte cateodată de piatră
pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare
singurătatea se tânguie în surdină
câteodată sublimă
singurătatea are gust de mucegai şi
curge de-a valma peste toate cuvintele aruncate
ca un blestem ea miroase a ceaţă
lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele
lăsate în urmă ca un balast
singurătatea are o textură neuniformă striată
câteodată fierbinte cateodată de piatră
pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare
singurătatea se tânguie în surdină
câteodată sublimă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)