câteodată patetică
singurătatea are gust de mucegai şi
curge de-a valma peste toate cuvintele aruncate
ca un blestem ea miroase a ceaţă
lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele
lăsate în urmă ca un balast
singurătatea are o textură neuniformă striată
câteodată fierbinte cateodată de piatră
pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare
singurătatea se tânguie în surdină
câteodată sublimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu