prin platoşa mea nu pătrunde nimic
puţin narcisită
zâmbesc şi uneori mă privesc în ochii trecătorilor
mulţumesc şi salut în stânga şi-n dreapta
în dreapta şi-n stânga
ca şi cum aş urma un ritual anume
în fiecare zi
mereu mai absentă
mai translucidă
mă pierd
în lucoarea de miere a toamnei
şi ţes funigei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu